Fragutele de padure – aclimatizate in Sibiu

Fragutele intra in topul preferintelor mele in materie de fructe de padure. Sunt speciale, aromate, se gasesc greu ca orice lucru bun si… Erau greu de crescut.

Am cumparat de la un furnizor din tara fragute de soi, in ghiveci. Nu au supravietuit. Prea sensibiloase pentru gustul meu.

Le vroiam pe cele traditionale, care cresc in padure. In mintea mea ele erau cele rezistente.

A venit primavara 2013 si am plecat in plimbare in padure langa Avrig in cautarea plantelor de fragute. Joy a fost cautatoare infocata alaturi de mine. Le-am gasit la marginea padurii, dupa vreo ora de cautare si le-am scos din pamant cu grija. Am luat vreo 8 plantute impreuna cu substratul de frunze si pamant. Adica vreun sac de pamant la cele 8 plante.

Acasa le astepta gradina facuta dupa metoda de permacultura. Le-am plantat in soare cam 6 ore pe zi, restul umbra de la casa, langa o bordura. Gunoi de grajd intre ele si substratul de padure. Sa le inconjoare, ca un mulch.

Au crescut ametitor si s-au inmultit ca fetii frumosi.

Testul a fost primavara 2014 cand le-am rarit, scotandu-le pe cele foarte mici. Au inflorit in aprilie si acum incep sa se coaca. Ploua abitir la Sibiu si sper din suflet sa ajunga soarele pe ele, sa se coaca aromat.

Until then... asa arata multimea plantutelor in gradina acum:)

Povestea cremei de galbenele

Povestea cremei de galbenele incepe aici.

Eritemele fetitei mele m-au adus la momentul in care am rascolit internetul dupa retete de crema de galbenele.

Prima recomandare am primit-o de la Loredana cu al ei Luthelo:
Crema de galbenele cu ulei macerat de galbenele, unt de shea sau alta minunatii hidratante si cu oxid de zinc.


Am primit seminte de galbenele din zona Moldovei si in 2012 am facut prima tentativa. Pentru Joy a fost o varianta foarte buna.


Anul acesta am avut galbenele din belsug in gradina, pe care le-am iubit pentru fiecare floare. Au stat la macerat in ulei de masline extravirgin cu aciditate sub 0,8. Cate 3 saptamani fiecare borcan, dupa care le-am strecurat si le-am pastrat in sticle in frigider. Trebuie sa aflu daca le pot pastra si la temperatura camerei, ca am frigiderul plin de sticle cu macerate.


Reteta de anul acesta contine NUMAI uleiuri macerate din plante care cresc in Romania plus ceara de albine, nealbita.
Am ajuns la concluzia ca a mea crema va deveni alifie, dupa ce am constatat ca am cele mai bune rezultate la plantele traditionale.


Am pornit din primavara si am cules din flora spontana, de pe munte sau din gradina proprie urmatoarele: galbenele, coada soricelului, salvie, tataneasa, pelin, sanziene, catina si craite.


Ceara cu care am lucrat anul acesta este una neinalbita, de aici si culoarea galbuie si mirosul minunat. Nu iti mai scoti nasul din bucata de ceara:) miroasea a flori de salcam si miere.. mmm!!!


A vindecat alifia mea si eritemele fetitei mele, diversele zgarieturi de la gradinarit si mainile muncite ale albinarului!